Карпатика Випуск 40, !!!українські матеріали [Materiały w języku ...
[ Pobierz całość w formacie PDF ]
МІНІСТЕРСТВО ОСВІТИ І НАУКИ, МОЛОДІ ТА СПОРТУ УКРАЇНИ
ДЕРЖАВНИЙ ВИЩИЙ НАВЧАЛЬНИЙ ЗАКЛАД
“УЖГОРОДСЬКИЙ НАЦІОНАЛЬНИЙ УНІВЕРСИТЕТ”
ІНСТИТУТ КАРПАТОЗНАВСТВА
Карпатика
Випуск 40
Ужгород - 2011
УДК 902.6(47) УК
К 26
ББК 63.4(4Укр-Зак33)
Сороковий випуск збірника “Карпатика” присвячений 80-річчю з дня
народження відомого українського археолога - професора Едуарда Альбертовича
Балагурі.
Представлені статті, публікації та повідомлення висвітлюють історію
Карпатського ареалу від епохи бронзи до пізнього середньовіччя. При реконструкції
окремих етапів розвитку економіки місцевого населення використані природничо-
наукові методи дослідження речового матеріалу, а також дані нумізматики.
У збірнику вміщені наукові розробки провідних вчених і молодих спеціалістів
України, Словаччини, Румунії та Молдови.
Свідоцтво про державну реєстрацію друкованого засобу масової інформації:
серія КВ №15771-4243Р. 17.09.2009 р.
Збірник перереєстровано як рефероване фахове видання в галузі історичних
наук (Бюлетень ВАК України, №6, 2010).
Рекомендовано до друку Вченою радою УжНУ “22” грудня 2011 р., протокол
№ 11.
Редакційна колегія:
Вегеш М.М.
, доктор історичних наук
Данилюк Д.Д.
, доктор історичних наук
Задорожний В.Є.
, доктор історичних наук
Котигорошко В.Г.
, доктор історичних наук (відповідальний редактор)
Тиводар М.П.
, доктор історичних наук
Марина В.В.
, кандидат історичних наук
Прохненко І.А.
, кандидат історичних наук (відповідальний секретар)
Жиленко Р.В.
, кандидат історичних наук (технічний секретар)
Рецензенти:
Гаврилюк Н.О.
,
д.і.н., п.н.с. Інституту археології НАН України
Ставнюк В.В.
, д.і.н., професор кафедри історії стародавнього світу та середніх
віків КНУ ім.Т.Г.Шевченка
© Автори статей, 2011
© Художник Мойжес В.В., 2011
Карпатика. Випуск 40
3
Карпатика. Випуск 40
Marta L. (Satu-Mare, România)
DEPOZITUL DE BRONZURI DE LA GIOROCUTA
(JUD. SATU-MARE)
Depozitul de bronzuri de la Giorocuta (com. Supuru de Jos) a fost îngropat
în apropiere de marginea drumului de pământ (drum secundar) Giorocuta
- Corund, într-o zonă afl ată la o distanţă de cca. 700 m E - NE de marginea
satului Giorocuta. A fost descoperit cu ajutorul detectorului de metale în data
de 14 Octombrie 2005. Găsirea lui se datorează cercetării locului în care cu trei
ani înainte, dl. V.Chifor a descoperit la suprafaţă un topor-celt. Investigarea cu
detectorul de metale a lotului de teren în care a fost descoperit celtul (proprietatea
lui I.Bocoschi), a dus la descoperirea pe acelaşi loc a încă 5 piese.
Locul de descoperire a depozitului de la Giorocuta, numit Tog, se prezintă
sub forma unui platou larg (150 - 200 m), uşor înclinat, ce se întinde de la
est la vest, de-a lungul terasei pârâului Maja. Pe direcţie nord-sud, platoul face
legătura între terasa pârâului, înaltă de aprox. 30, şi panta dealului “Secătura”
(Pl.1). Depozitul a fost îngropat la doar 35 m de buza terasei pârâului Maja,
deasupra zonei, ce poartă numele de “Huta”. Platoul pe care a fost descoperit
depozitul este puţin accidentat, fi ind secţionat doar de o viroagă, afl ată la distanţă
de cca. 100 m sud-est de o altă viroagă care conduce spre vale un mic fi ricel de
apă ce izvorăşte de la poalele dealului “Secătură”.
Patru dintre piesele de bronz au fost descoperite practic de-a lungul liniei ce
constituie răzorul loturilor d-lor I.Bocoschi şi I.Supuran, marcat printr-o breazdă
foarte adâncă, realizată cu scopul drenării apelor pluviale (este mai adâncă cu
cca. 0,3 m faţă de terenul din jur).
Dintre aсestea, două-toporul cu aripioare şi secera cu buton - erau grupate,
la doar 0,15 m unul de altul, locul în care au fost găsite afl ându-se la 20 m sud
de marginea drumului. Celelalte piese au fost găsite răspândite la distanţe de
câţiva metri, fi ind dislocate de utilajele agricole. Toporul cu aripioare şi secera
cu buton păreau să fi e în poziţia lor originală - in situ (Pl.1). Ele au fost găsite, la
acelaşi nivel, la adâncimea de 0,35 m, sub stratul vegetal într-un strat negricios,
imediat deasupra stratului de steril de culoare brun gălbuie.
În caseta deschisă în zona pieselor, în jurul acestora a fost observată o pată
mai închisă la culoare, cu diametrul de 0,3 m. Aceasta părea a fi gura unei gropi,
eventual aceea săpată pentru depunerea în pământ a pieselor. Groapa a fost
secţionată, însă conturile sale nu s-au distins clar. Toporul cu aripioare a fost
găsit în poziţie culcată iar secera de lângă el era în poziţie verticală, pe cant, cu
tăişul în jos.
Terenul din jurul zonei centrale a depozitului a fost cercetat prin deschiderea
unei casete mai înguste în momentul descoperiri, şi a uneia mai extinse în vara
4
Карпатика. Випуск 40
anului 2006. Nu au fost observate elemente suplimentare referitoare la depunere,
s-a putut constata însă că fragmentele ceramice descoperite în zona depunerii
nu sunt legate de acestea, fi ind atribuite grupului cultural Hajdúbagos-Cehăluţ.
Distanţa apropiată la care au fost găsite obiectele de bronz, surprinderea a două
dintre ele alăturate în poziţie in situ şi ansamblul coerent pe care îl formează
cele şase piese permit aprecierea descoperiri ca depunere voluntară a unor piese
de bronz.
Descriere pieselor:
1.
Celt. Cu bordura găurii de înmănuşare dreaptă şi îngroşată, secţiunea
ovală. Urechiuşa este ruptă, iar feţele înguste sunt perforate. Lama se lăţeşte
uşor spre tăişul uşor arcuit, cu urme de folosire. Zona de îmbinare dintre cele
două tipare este evidentă, ca urmare a unei suprapuneri imperfecte la turnare.
Ornamentul format din nervuri este identic pe ambele feţe, cu diferinţa că
nervurile orizontale sunt în număr de trei pe una din feţe şi două pe cealaltă. De
pe liniile orizontale de jos, pe fi ecare din feţe, atârnă câte o nervură unghiulară
şi câte o nervură în “Y”, fl ancate cu nervuri unghiulare. Lungime: 10,8 cm;
greutate: 264,5 gr. (nr. inv. 48144; Pl.2, 1).
2. Topor cu aripioare. Are aripioarele plasate în partea superioară, sub care,
pe ambele feţe, există un prag ce marchează începuturile lamei. Lama se lăţeşte
puternic spre tăişul arcuit. Patina verde deschisă, bine păstrată pe întreaga
suprafaţa. Lungime: 13,1 cm; greutate: 259 gr. (nr. inv. 48145; Pl.2, 2).
3. Daltă-celt.
Cu bordura găurii de înmănuşare dreaptă şi îngroşată.
Deteriorările de la tăiş sunt recente. Patina verde deschisă, bine păstrată pe
întreaga suprafaţa. Lungime: 7,6 cm; greutate: 40 gr. (nr. inv. 48146; Pl.2, 3).
4. Brăţară de formă rotundă, cu secţiunea ovală şi capetele suprapuse,
subţiate. Secţiunea este ovală, patina verde deschisă, este bine păstrată pe
întreaga suprafaţă. Diametrul brăţării 5,9 cm; diametru sârmei 0,6 cm; greutate:
42 gr. (nr. inv. 48149; Pl.2, 4).
5. Seceră cu limbă la mâner, ce are rupt capătul mânerului şi vârful lamei.
Este decorată cu două nervuri, ce decorează mânerul şi întreaga suprafaţă
păstrată a lamei. Pe cant mai păstrează ciotul de turnare. Patina verde deschisă,
bine păstrată pe întreaga suprafaţă. Lungime păstrată: 9,5 cm; greutate: 32,3 gr.
(nr. inv. 48147; Pl.2, 5).
6. Seceră cu buton miniaturală. Cu lama îngustă, prevăzută cu o nervură
paralelă cu muchia îngroşată a lamei. Patina verde deschisă, bine păstrată pe
întreaga suprafaţa. Lungime: 9,8 cm; greutate: 15,7 gr. (nr. inv. 48148; Pl.2, 6).
Datarea şi încadrarea depozitului de la Giorocuta este asigurată de securi.
Toporul cu aripioare
în partea superioară este un tip ce se întâlneşte relativ rar
depozitele fazei HaA şi B1 din România, în comparaţie cu topoarele a căror
aripioare sunt plasate în zona de mijloc a piesei (Vulpe, 1975, p.75). Referitor
la exemplarele descoperite pe teritoriul României, acestea sunt prezente în
5
[ Pobierz całość w formacie PDF ]